Etruscii, primii locuitori ai Peninsulei Italice, erau si ei pasionati de podoabe. Regii apareau la ceremonii ca sacerdoti supremi, purtand coroane de aur, incaltaminte de pret, mantii bogat brodate si decorate cu figuri omenesti, iar atuci cand tronau la adunari sau judecati, stateau pe un somptuos scaun decorat cu placi din fildes sau din aur. La ceremoniile dedicate unor victorii militare, regele purta o toga de purpura cu broderii de aur, pe cap o coaroana de aur, la gat o sfera si un lant de aur, iar in mana un sceptru de fildes, avand in varf un vultur sculptat.Etruscii importau, fie direct, fie prin intermediul Greciei, din sudul Italiei, obiecte de lux, fildes, stofe si bijuterii. In afara de bijuterii, femeile etrusce aveau flacoane de fildes si sticle filigranate de aur, recipiente de alabastru, cutii de bronz pentru bijuterii, oglizi din bronz slefuite sau casete de farduri.
Executia tehnica a bijuteriilor etrusce este fara egal. Un exemplu care atesta maestria mestesugarilor si a artistilor etrusci se afla in Muzeul Villa Giulia din Roma. Este vorba despre o placa ornamentala de aur, montata pe un suport din acelasi metal pretios, cu lungimea de 24 cm., reprezentand 130 de figuri de animale fabuloase. Liniile desenelor in filigran, format din mii si mii de bile minuscule din aur, abia vizile, granule sudate intre ele, fara ca temperatura ridicata a sudurii sa le topeasca, au un efect plastic si un colorit de exceptie.
In secolele VII – Vi i.Chr., bijuteriile erau lucrate cu o tehnica de ciocan, filigran si granulatie cu decoratiuni abundente. Motivele decorative erau aplicate pe fibule, pe cercei si pandantive, pe ace si agrafe, pe bratari si inele. La colane se impleteau pana la 20 de miniaturi, care reprezentau capete de femei, barbati, divinitati si semizei.
Femeile bogate posedau o gama variata de bijuterii, purtau inele pe toate degetele, iar barbatii aveau si ei inele, mai grosolane, care serveau si drept sigilii.
Dacia se numara si ea printre teritoriile bogate in resurse naturale. Mestesugarii de aici lucrau in fier, arama, argint si aur. In atelierele mesterilor argintari se executau coliere, bratari, inele, brose, catarame, precum si piese de harnasament. In afara acestor ateliere specializate, existau si argintari ambulanti, care se stabileau temporar in unele localitati mici. Au fost descoperite piese datand din sec. IV – III i.Chr., care dovedesc utilizarea tehnicii ciocanitului, prin care erau reprezentate chipuri de fiinte umane, animale, motive scito-iraniene vegetale sau imagini fantastice, plante si capete de animale stilizate. Printre aceste bijuterii se numara bratari spiralice, lanturi ornamentale obtinute prin impletirea de fire si imbinari de inele, bratari cu capete de sarpe de tip elenistic. Mestesugarii geto-daci cunosteau, de asemenea, tehnica suflarii cu aur.
