Vechii egipteni apreciau în mod deosebit bijuteriile. Cu ele se împodobeau toți, indiferent de clasa sociala, însă obiectele prețioase nu serveau doar pentru înfrumusețare, ci se considera că acestea conferă purtătorilor putere magică. Producția obiectelor din aur, aflată sub controlul statului, este redată în picturile în relief, descoperite pe pereții mormintelor și e descrisă pe larg în vechile papirusuri. Se știe că egiptenii stăpâneau tehnica spălării minereului de aur, cunoșteau procedeele de topire, turnare și lipire, precum și cel de întindere a foilor de aur, care se realiza prin batere cu ciocanul pe o suprafață de piatră. Metoda cea mai îndrăgită de către meșterii vechi din Egipt era emailul cloazonat (numeroasele podoabe pentru piept și brățările faraonului Tutankhamon, inelul din mormântul faraonului Psusennes și pectoralul lui Sirharthoriunet, au fost făurite pe baza acestei tehnici).
Bijutierii Egiptului Antic foloseau, de asemenea, pe scară larga electrumul, un aliaj de aur și argint. Aurul extras din Egipt conținea până la 20% argint. Cum aliajul era un metal mult mai dur ca aurul ,din el se confecționau obiecte de uz curent, precum și elemente de întărire și de legătură pentru șiragurile de mărgele și coliere. Inițial, electrumul se utiliza în calitate de aliaj de lipit, însă, deoarece ieșea bine în evidenta pe bijuteriile de aur, bijutierii au recurs treptat la lianți ce conțineau cupru sau la combinația cu sodiul,care grăbește procesul de sudare.
Podoabele Egiptului Antic se disting prin eleganta rafinata și neîntrecută măiestrie a execuției.
